A trebuit sa treaca însa un deceniu de activitate editoriala neîntrerupta pentru ca publicul fidel “Anastasiei” sa revendice rudenia Mariei. Astazi, el pare cu adevarat încredintat ca, în materie de literatura teologica, a ales partea cea buna a Mariei. Iata si motivul pentru care peste tot unde Marta a ajuns sa o alunge din preajma-i pe Maria, adica unde preotii laolalta cu „oitele“ lor au încetat sa mai citeasca, cartea “Anastasia” se absoarbe greu sau, pur si simplu, este refuzata. S-a putut observa de-a lungul timpului ca Martei nu prea îi plac tipariturile editurii “Anastasia”; nu prea le are la inima fiindca nu-i zgândaresc “afectul mistic”. De aceea, dinaintea lor nu face decât sa-si întoarca pe dos buzunarele si sa deplânga nervos si fariseic preturile piparate… În acelasi timp, scrierile care-i stârnesc Martei efuziuni religioase n-au intrat si nici nu vor intra vreodata în programele editoriale ale “Anastasiei”.
La zece ani de la înfiintarea editurii, Directia “Anastasiei” percepe teologia crestin-ortodoxa ca pe un corpus doctrinar devenit inexpugnabil; divino-umana conceptualitate a cofrajelor sale teologice a fost deja pecetluita pe vecie de sfintii mucenici ai gândului si cuvântului revelat. Dar nu acelasi lucru se poate spune despre evlavia crestina. Indubitabil, ea reprezinta în continuare componenta labila a credintei crestine. Poate fi oricând stricata, deturnata; volutele sentimentului crestin, mai ales ale celui agnostic, “trairist”, refractar din plecare la orice teologumena, pot fi lesne deviate si chiar modificate si aceasta de cele mai multe ori pe nesimtite, înainte de a fi remarcate de teologi sau de strana ortodoxa. Oricât de benign le-ar cataloga cineva, aceste asa-zis imperceptibile alunecari efuzive pot da nastere unor sminteli de proportie care, la rându-le, pot produce cu timpul importante sparturi în edificiul doctrinei.
Acum zece ani, editura “Anastasia” a fost creata tocmai în scopul de a pastra intacta evlavia culta conforma Traditiei Bisericii Nedespartite, cea ale carei elanuri au fost slefuite si cumintite prin coborârea mintii în inima. Este singura evlavie în stare sa blocheze agresiunea pietismului poporan. Timp de un deceniu, programul editorial anual a fost construit în asa fel încât sa-si exercite actiunea formativa, în primul rând asupra sentimentului religios, considerând ca pietismul, dând întâietate pornirii afective si alungând în plan secund elementele de doctrina teologica, cunoasterea si învatarea lor, nu oricum ci corecta, reprezinta actualmente, cum avea sa noteze memorabil Christos Yannaras, principala erezie a lumii crestine. Aici, în tinerea sub presiune dogmatica a afectivitatii religioase, în observarea atenta a modalitatilor de restaurare a calitatii credintei si în stabilizarea reperelor majore ale adevaratei si traditionalei evlavii crestine, trebuie cautata motivatia de baza a actului editorial “Anastasia”.
O nenorocita superstitie ecleziologica recomanda cu glas mare, ca exigenta prioritara a credinciosului practicant, “trairea religioasa” si califica drept speculativa orice aplecare doctrinara sau interes teologic. Or, pe buna dreptate, oricine se poate întreba ce alta traire poate fi folositoare si semnificativ mântuitoare în afara trairii doctrinei. Pentru a trai însa o doctrina este nevoie mai întîi sa o cunosti, sa afli de ea – practica duhovniceasca pentru care crestinului autentic nu-i ajung nici sapte vieti!. Trairea doctrinei, deci, nu se poate face decât concomitent cu parcurgerea ei sistematica, învatata, si acestea neaparat în cadrul unitar, global al actului de a crede. Presupusa uscaciune (si chiar sminteala!) pe care, chipurile, ar aduce-o cartea teologica trairii, desfasurarii libere a sentimentului religios, reprezinta mai degraba prejudecata unei credinte de import, care nu-si gaseste nici o filiatie în traditia crestina a Bisericii Una. Apartine pietismului tumoral – cancer al credintei, care devasteaza toate cartierele ecleziale unde a scazut sau de-a dreptul s-a stricat prestatia omiletica, doxologica si eshatologica a clerului slujitor. Diminuarea calitatii propovaduirii – o spunem nu numai ca editori, ci si ca distribuitori ai cartilor pe care le editam – are loc întotdeauna acolo unde “trairea” întoarce spatele doctrinei, substituind acesteia un rigorism veterotestamentar, hipnotizat unilateral si idolatru de “împlinirea pravilei”. Zicerea de pe buzele marilor duhovnici ai României crestine: “Tipic, tipic si la inima nimic” sanctioneaza tocmai exercitiul neluminat doctrinar al practicarii tipikonului ortodox. Aceasta datorita faptului ca textul pravilei, semnificatia sfintelor tropare si condace, patrunde în inima corect, adica ortodox, numai urmând traseele inefabile ale emotiei teologice. Iar “accesarea” acestor emotii de sorginte cereasca se învata; nimeni nu se naste cu ea, iar în cazul în care cineva ar avea-o totusi din nascare, tot ar fi nevoie sa-i fie desteptata din toropeala firii cazute, prin deprinderea cunoasterii frumoase si culte a doctrinei revelate, asa cum numai Biserica a fost harazita de Hristos sa o faca. Ne întoarcem deci la început: acolo unde sacerdotiul se retrage vinovat numai la cele ale Martei si porecleste drept “speculatie teologica” tocmai partea cea buna pe care a ales-o Maria, acolo adevarata carte teologica n-are ce cauta, fiindca, pâna la stingerea acestei lumi, va fi considerata prea scumpa!
“Anastasia” a pariat pe principala sa caracteristica structuranta, adica pe adecvarea actului editorial la exigentele urgente, imediat-contextuale ale credintei crestine luminate. În decurs de zece ani, cartea “Anastasia” – o adevarata carte de folos la toata vremea, a reusit sa-si construiasca treptat un public, pe cât de precis pe atât de numeros, perfect sincronic cu conceptul si viziunea programului editorial ofertat de editura pe piata cartii teologice românesti. Publicul-tinta îl constituie “cei putini ramasi în viata”, cum inspirat numeste Apostolul enclava cea mai prompta, cea mai vie si cea mai perspicace a lumii credincioase. Harismele omului eclezial autentic – darul teologumenelor, al dezbaterii polemice, al cultului îndraznet al Traditiei si asteptarea calma “a învierii mortilor si a vietii veacului ce va sa vina”, pe acestea toate încearca sa le promotioneze national fiecare întreprindere editoriala a “Anastasiei”. Într-un cuvânt, o editura cu vadit profil teologic, dar care si-a facut un obicei din a “tine aproape” cu tot credinciosul serios de pretutindeni, cel care nu-si ia în desert crestinismul mostenit de la Parinti, fie ei clerici sau mireni.
În fine, activitatea editurii “Anastasia” nu poate fi decât abuziv separata de cea a Fundatiei cu acelasi nume, ca si de cea a celorlalte departamente – expozitional (Galeria Catacomba), video si presa – care, fiecare, constituie câte o pledoarie perfect integrata discursului general. Iata de ce, catalogul dedicat împlinirii primului deceniu de activitate cuprinde, nu numai aspectul editorial, ci destule imagini-martor ale diverselor prestatii publice ale “Anastasiei”, precum si ale celor mai importante personalitati românesti sau straine, a caror prezenta a punctat benefic manifestarile expozitionale, editoriale si mediatice ale institutiei. Trebuie subliniat ca, mai mult decât o editura, o actiune expozitionala, sau un discurs mediatic, “Anastasia” este de fapt numele unei atitudini culturale si, implicit, a unui demers axiologic. Nu “fundamentaliste”, cum le-au poreclit în batjocura comandata detractorii ei ocazionali, ci esentialmente crestine si angajat ecumenice.
- Sorin Dumitrescu -
Îndräznesc sä-mi însusesc cuvintele celebre ale nemuritorului Nae Catavencu: „Mi s-a fäcut o imputare si sunt mândru de aceasta! Mä onorez a zice cä o merit!“. Imputarea ce mi s-a fäcut este diferitä de cea adusä ilustrului tribun: nu de liber-schimbism, nici de ultra-progresism eram eu acuzat, ci cä as „cocheta cu Fundatia Anastasia“. Ei bine, de aceastä imputare sunt mândru si mä onorez a zice cä o merit! De altfel, impresia cä la vârsta mea (care e a Psalmistului!) mai „cochetez“ e destul de mägulitoare (într-o primä variantä imputarea suna „bäiat de mingi“ sau cam asa ceva, oricum „bäiat“, ceea ce e încä si mai mägulitor). Cel ce mä acuza de asemenea onorabile practici vedea în Fundatia Anastasia un fel de centralä sau „agenturä“ a obscurantismului ortodoxist si, vezi Doamne, „nationalist“. Asa e în polemicä: nu e necesar sä te informezi prea scrupulos. Totusi ar fi mai prudent. Fiindcä în ce priveste editura Fundatiei Anastasia e de relevat cä a publicat, cea dintâi în România, o carte de Soljenitîn, si anume una în care se repetä de zece ori repudierea de cätre el a panslavismului; ei bine, intelectuali de marcä si, vezi bine, foarte culti - continuä sä îl numeascä „panslavist“. De ce nu? Nu conteazä ce e scris negru pe alb. Totul e sä nu citesti, dar sä afirmi. (Îl mai acuzä si de slavofilie, ceea ce e exact contrariul panslavismului si implicä o linie care, de la Andrei Rubliov pânä la Tarkovski, trecând prin Gogol, Tolstoi, Dostoievski, exprimä una din cele mai geniale împliniri ale Europei). Mai departe: Anastasia a publicat Paul Claudel, Gustave Thibon, Konst. Leontiev, J. de Maistre, si multe alte texte pe care epoca pe care o träim ne obligä sä le cunoastem. Dar ce conteazä? (Depinde pentru cine...)
- Alexandru Paleologu -
O suta de titluri în cinci ani justifica un popas pentru bilant, reflectie retrospectiva si satisfactia fagaduintelor cu osteneala si dragoste împlinite de o casa editoriala înca tânara, dar mai ales de recunostinta catre Parintele Lumi¬nilor, de la care vine toata darea cea buna si tot darul desavârsit.
„Anastasia", asadar învierea este, în planul spiritual, fenomenul capital în tara noastra cea de Dumnezeu pazita, dar tot prin dumnezeieasca pedagogie (supusa, timp de decenii, încercarilor purificatoare).
Sub acest semn al învierii cugetarii si trairii crestine a românilor dreptcredinciosi prin mijlocirea cartii ziditoare de suflet a fost pusa în 1992 ctitoria editurii „Anastasia".
Demersul a fost binecuvântat. Roadele sunt bogate. Cele o suta de carti au fost alese potrivit intentiilor împartasite prin optsprezece colectii: cartea crestina de rugaciune, învatatura sau reflectie religioasa (sever supravegheata, o jumatate de veac, de rigorile regimului ateu si care circu¬lase în regim de samizdat). Asadar, opera de continuitate, pentru ca în România dominatiei comuniste, samizdaturile, actele eroice - platite cu închisoare sau moarte - împotriva cenzurii, nu au fost doar politice si literare, ca în alte tari din Est, ci esential spirituale, crestine. în acelasi timp, opera de recuperare si restaurare. Recuperarea unor opere mult timp interzise tiparului si, astfel, cititorului. Restaurarea, prin ele, a învataturii crestine pe care s-au întemeiat cultura si civili¬zatia europeana, cugetarea si trairea poporului român.
Vechii gânditori asemuiau cartea buna cu o pâine care satura pe toti sau, cum spunea Dante, „o pâine din care se vor satura cu miile" si care trebuie citita „în multe feluri". Rari sunt azi cei în stare sa scrie carti care întrunesc cele patru sensuri - literar, alegoric, moral si anagogic - adre¬sate tuturor exigentelor si puterilor de asimilare. Dar din paginile adevarate, edifiante si frumoase ale scrisului vechi si nou se poate pregati ospatul de la care nimeni sa nu plece flamând.
în colectia „Comorile Pustiei", Editura „Anastasia" a adunat operele nemuritoare ale Parintilor, îndeosebi ale celor trezvitori, pentru ca nu atât stiinta cât credinta lipseste azi, iar duhurile acestui veac se alunga mai ales cu rugaciune si cu post. A dat monahilor si credinciosilor mireni cuvintele Parintilor din deserturile egiptean, sirian, din schiturile ro¬mânesti si rusesti, ale awei Ioan Colov, cuviosilor Teofan Zavorâtul, Paisie de la Neamt, sau ale Parintelui Cleopa de la Sihastria.
Pentru orice tema preocupanta a ceasului de fata, Editura a publicat carti din scrisul românesc si universal de mare diversitate, dar având ca trasatura comuna demersul crestin al autorilor. Carti de teologie ale lui Hans Urs von Balthasar, Vladimir Lossky, Dumitru Staniloae, Paul Evdo-kimov, Alexandru Schmemann, Jean Meyendorff, Christos Yannaras si Teodor Baconsky. Scrieri filosofice de Gabriel Marcel, Gaston Bachelard, Denis de Rougemont, Nae Ionescu, Mircea Vulcanescu, Vasile Bancila, Alexandru Mironescu si Petre Tutea. Exegeze ale artei crestine de Leonid Uspensky, Pavel Florenski si Christoph Schonborn. Eseuri politice, de la monarhie sau spiritul dreptei pâna la nihilism si totalitarism, eterna „chestiune rusa" si Garda de Fier, semnate de Joseph de Maistre, Aleksandr Soljenitîn sau Razvan Codrescu. Analize ale crestinismului românesc de Simion Mehedinti si Romul Joanta (Mitropolitul Serafim). Prezentari ale unor oameni de seama despre care tinerii se întreaba azi fara a-i cunoaste îndeajuns, ca Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica, si Vasile Lovinescu, vazuti de Claudio Mutti s.a., sau Lenin, Trotki, Stalin, în care Vladimir Volkoff vedea „treimea raului". Poezia religioasa, cuprinzând Cartea lui Iov în talmacirea ierarhului-psalt Vartolomeu, pâna la poemele sfântului Ioan al Crucii, Paul Claudel sau imnurile-acatiste ale lui Sandu Tudor. Biserica Ortodoxa Româna vazuta de I.L. Caragiale, sau pedagogia crestina propusa dascalilor de azi de vrednica Anastasia Popescu (Mama Sica).
I se cuvin laude Editurii „Anastasia" pentru întelepciunea de a nu fi lasat deoparte nici un subiect, arzator sau controversat, din spectrul intelectual al publicului românesc. I se cuvine recunostinta pentru folosul spiritual sau tulburarea rodnica, generatoare de întrebari, aduse în cugetele multora. Si se cuvine, deopotriva, încredere si în¬curajare pentru urmatoarea suta de carti si viitorii ani.
- Virgil Candea -
Editura Anastasia seamänä cu artistul care a creat-o: e de un mare radicalism moral si prin „asta“ intimideazä spiritele relativiste, ca al meu. Dar impune simpatie si când te socheazä sau te surprinde.
- Octavian Paler -
Bogata activitate desfasurata a facut din ea una din importantele producatoare de carte din tara noastra. Desi a abordat toate genurile, eu m-as referi în mod special la cartea religioasa, teologica, duhovniceasca si de edificare sufleteasca, originala sau tradusa din alte limbi, apartinând celor mai prestigiosi autori din trecut si de astazi.
Evident, mai sunt si alte edituri cu preocupari asemanatoare, în primul rând cele bisericesti. Editura „Anastasia" însa se individualizeaza prin prestatia ei iesita din comun. Iata de ce i se cuvin aprecierile maxime si mai ales recunostinta obsteasca pentru ca a contribuit si contribuie în mod exem¬plar la formarea sub raport spiritual a numerosilor cititori.
Bunul Dumnezeu sa ajute Editurii „Anastasia" sa-si poata continua activitatea înca multi ani si cu rezultate tot mai benefice.
- Nicolae, Mitropolitul Banatului -
Editura "Anastasia" reprezinta un pariu cultural al crestinismului românesc cu sine însusi. Mai este loc pentru Dumnezeu si pentru Traditie într-o lume a uitarilor ne-pioase si a libertatilor anarhice ? Mai este posibila o întâlnire între cult si cultura dupa toate iconoclasmele modernitatii ?
Mai are Ortodoxia în general - si Ortodoxia româneasca în particular - forta launtrica de a contribui la o primenire spirituala & contemporaneitatii si de a da raspunsuri realiste si viabile problemelor complexe ale acestui sfârsit de veac si de mileniu ?
„Programul Editurii «Anastasia» - statea scris în fruntea Catalogului de anul trecut - se singularizeaza în contextul editorial românesc printr-o pronuntata orientare «apocaliptica», adica printr-o selectie care privilegiaza titlurile revelatoare si textele care privesc, pe deasupra veacului, catre zenitul realitatilor ultime". A pune destinul istoric al omului în perspectiva unei finalitati trans-istorice, a traduce „semnele vremii'" în codul divin al eternitatii, a depasi relativul vietii înspre absolutul învierii (anastasis) - iata însasi definitia atitudinii crestine în fata existentei. O astfel de atitudine nu înseamna nicidecum „retragerea" din istorie, ci încercarea de a o conforma „din mers" sensurilor ei ultime, raspunzând tuturor provocarilor „veacului". Dincolo de valentele ei contemplative, viata crestina este „lupta cea buna" sau „razboiul nevazut"; crestinul este un cruciat de fiecare clipa, angajat prin credinta si fapte în dinamica universala a mântuirii.
Fundatia „Anastasia" a cautat - pornind la drum cu mijloace modeste, dar cu dorinta vie a slujirii marturisitoare - sa creeze un cadru cultural de exprimare actuala a punctului de vedere crestin si de mediatizare a valorilor viabile ale traditiei in lumea româneasca post-comunista. Editura omonima sta în centrul acestui proiect mai larg, propunându-si sa aduca un spor deopotriva cantitativ si calitativ în domeniul editorialisticii crestine.
Aceasta pozitie a „Anastasiei" ridica doua probleme care se cer corect întelese: pe de o parte, problema raporturilor spirituale cu Biserica Ortodoxa Româna; pe de alta parte, problema raporturilor culturale cu celelalte confesiuni crestine. „Anastasia" urmeaza o linie paralela cu aceea a Bisericii Ortodoxe Române, careia i se subordoneaza spiritual, iar nu administrativ, cautând sa asigure o punte de întâlnire culturala si un spatiu de împreuna-lucrare armonioasa a „clerului" si a „laicatului" ortodox, în forme neconventionale, adecvate actualitatii. „Anastasia" încearca sa contribuie la prevenirea unei anumite anchiloze a culturii ortodoxe românesti (ale carei cauze nu este locul sa le discutam aici). In ce priveste raporturile cu celelalte mari confesiuni istorice, „Anastasia" promoveaza un ecumenism principial si destins, bazat pe cunoasterea reciproca si schimbul de valori cultural-spirituale, ca si pe unitatea de actiune si reactiune împotriva ideologiilor anti-crestine si a sectarismului dizolvant. Unei Europe comune uniformizate si dezdumnezeite s-ar cuveni sa i se opuna unitatea în diversitatea adevaratei Europe crestine.
„Anastasia" se opune, prin întreaga ei „politica" editoriala, atât ateismului sau indiferentismului religios, cât si anumitor forme falimentare de crestinism. Discursul crestin desuet, adeseori stereotip si acultural, poate fi la fel de daunator pentru cauza generica a crestinismului ca si discursul anti-crestin. Ortodoxia, în special, trebuie sa-si reconsidere treptat discursul catehetic si misionar, deschizându-se atât catre viata sociala curenta cât si catre exigentele culturii moderne, pentru a deveni cu adevarat convingatoare în contextul complex al epocii actuale. Vicisitudinile vremurilor si anumite slabiciuni ale corpului nostru bisericesc au dus la o treptata îndepartare a tineretului si a intelectualitatii de viata si cultura crestina. De aceea, „Anastasia" se adreseaza prioritar acestor doua categorii de public, propunându-si o sensibilizare a lor
fata de problematica religioasa si de esenta traditiei noastre ortodoxe si nationale, într-un „limbaj" adaptat - fara compromisuri majore - receptivitatii contemporane.
Pornind de la aceste principii si nazuinte, Editura „Anastasia" a publicat, din 1992 încoace, peste o suta de titluri, acoperind cele mai felurite genuri (teologie dogmatica, eseu teologic sau filosofic, literatura ascetica si mistica, roman crestin, pagini omiletice, dialoguri spirituale si politice, lucrari de sti¬inta crestina, albume documentare, sinteze istorice etc), semnate de autori „clasici" sau contemporani, români sau straini, ortodocsi sau de alte confesiu¬ni. Sfinti Parinti (Parintii Pustiei, Sf. Ioan Gura de Aur, Sf. Grigorie de Nazianz, Sf. Efrem Sirul, Sf. Ambrozie al Milanului, Fericitul Augustin, Sf. Simeon Noul Teolog, Sf. Grigorie Palama s.a.), teologi si scriitori ai diasporei ruse (Vladuj|jr Lossky, Paul Evdokimov, Alexander Schmemann, Leonid Uspensky, Pavel Florensky, Jean Kovalevsky, John Meyendorff, Vladimir Volkoff, Aleksandr Soljenitîn s.a.), gânditori crestini occidentali (Sf. Ioan al Crucii, Joseph de Maistre, Hans Urs von Balthasar, Paul Claudel, Denis de Rougemont, Gabriel Marcel, Seraphim Rose, Placide Deseille, Christoph Schonbom, Paul Ricceur, Louis Dumont s.a.), figuri de seama ale monahismului românesc (Paisie Veli-cikovski, Daniil Sandu Tudor, Maica Alexandra, Cleopa Ilie, Rafail Noica s.a.), vestiti predicatori contemporani (de la Toma Chiricuta la Gheorghe Calciu-Dumitreasa), mentori ai culturii românesti interbelice (Simion Mehedinti, Nicolae C. Paulescu, Nae Ionescu, Petre Tutea, Vasile Bancila, Mircea Vulca-nescu, Dumitru Staniloae, Ernest Bernea s.a.), mari personalitati politice sau culturale ale momentului (Corneliu Coposu sau Christos Yannaras), tineri cer¬cetatori si eseisti (precum Teodor Baconsky, Marius Lazurca, Cristian Badilita, Razvan Codrescu sau Alexandru Horia) etc. - toti acestia s-au întâlnit sub egida „Anastasiei", punând la îndemâna cititorului de azi o parte însemnata din „imensa mostenire europeana a Crucii". Alaturi de Editura Institutului Biblic si de Misiune al B.O.R. si de alte câteva edituri sau colectii crestine de mai mica anvergura (bisericesti sau nebisericesti), Editura „Anastasia" a asigurat, pe o piata editoriala prea adeseori invadata de titluri comerciale sau programatii, anti-crestine, o infuzie de carte crestina de o mare varietate tematica (chiar 1 daca nu întotdeauna, poate, la nivelul maxim al exigentelor), într-un vesmânt editorial modern si la preturi accesibile tuturor categoriilor de cititori.
Actualmente, Editura „Anastasia" numara urmatoarele colectii: „Dogmatica", „Pnevma", „Eseu teologic", „Eseu - seria occidentala", „Eikona", „Comorile Pustiei", „Omiletica", „Psalm", „Poetii Rugului Aprins", „Homo symboli-cus", „Impasuri si semne", „Religiile Cartii", „Elita interbelica", „Filosofia crestina", „Dreapta europeana", „Document", „Caractere", „Debut". în pianul editorial pe 1997 figureaza peste 60 de titluri (din care jumatate sunt tirturi straine), precum si proiectele unor noi colectii. între preocuparile prioritare ale editorilor se afla asigurarea ritmicitatii aparitiilor si îmbunatatirea calitativa a editiilor, pastrarea unor preturi rezonabile si optimizarea conditiilor de di¬fuzare („Anastasia" dispune de trei librarii proprii în Capitala - alte doua fiind în curs de amenajare - si de un sistem de difuzare propriu, care acopera aproape întreg teritoriul tarii).
Din pacate, nu întotdeauna intentiile si demersurile Fundatiei si Editurii „Anastasia" au fost adecvat receptate. „Anastasia" nadajduieste ca timpul va limpezi lucrurile si ca românii vor sti sa se adune sub semnul biruitor al Crucii, integrându-se, cu trecutul lor cu tot, în singura universalitate placuta lui Dumnezeu: aceea a Spiritului care transfigureaza lumea.
- Razvan Codrescu -
